la ore, mai ales la cursuri studenţii se plictisesc de-atâta teorie şi dictări,… însă există o parte a orelor care chiar ne face viaţa mai interesantă.
după ce intrarea în “transă” e garantată, studenţilor le intră informaţia pe-o ureche şi le iese pe cealaltă (sau poate nici nu le intră deloc).
profii dictând neîncetat, se molipsesc şi ei fără să vrei, şi din când în când le mai scapă nişte replici.
- “Producem iaurt, chefir şi iaurturi de înaltă calitate”
- Studentul răspunde tema şi la un moment dat se bâlbâie, neştiind cum să pronunţe corect numele unui savant. Cere ajutorul profesorului, la care acesta răspunde: “Asta nu are însemnătate, el oricum nu te aude, e mort de mult timp!”
- “către aditivii periculoşi se atârnă vreo câţiva…”
- “Cântare cu prujină: îl trage în aşa fel încât!…!!!!”
- “Decedaţi sau morţi = acelaşi rezultat!”
- “Ciocolată confecţionată! Este! Aşa-i, măi baieţi?” (cred că mulţi îşi aduc aminte de profa de contabilitate care la fiecare 3 cuvinte rostite spunea “este”, “măi băieţi”)
- “Ecuaţie cu 2 necunoscute = Potrivărie cu 2 neştiuţi!”
- “Condiţie necondiţionată”
- “… exact ca semaforul: alb, roşu şi verde” (eu personal n-am ştiut că s-au modificat culorile semaforului)
- “la slaid şu aveţi animăţie“
- ora de informatică. studentul întreabă: “spuneţi, vă rog, această sală are wi-fi?”. prof(a)ul răspunde: “dar ce este această aifai?” (acest lucru s-a întâmplat nu demult, cam cu vreo câteva luni în urmă)
TO BE CONTINUED!…
Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe posturi.